În curând aici mai multe informații despre Prof. Dr. Nicolae Doniță și lucrările sale.

Cartografierea vegetaţiei este activitatea definitorie a omului de ştiinţă Nicolae Doniţă, considerat cel mai important şi prolific autor de hărţi ale vegetaţiei, cu precădere ale vegetaţiei forestiere, pe plan naţional, recunoscut şi apreciat şi pe plan european. Această activitate se întinde pe durata a peste 50 de ani. A elaborat, pe parcursul carierei, un număr de 15 hărţi cu conţinut geobotanic, fitocenologic, ecosistemic, arealistic.

Clasificarea tipologică a pădurilor şi fitocenologia sunt strâns legate de activitatea de cartografiere a vegetaţiei sunt şi cercetările privind zonarea şi regionarea vegetaţiei şi încadrarea tipologică a pădurilor. Primele cercetări desfăşurate de către Nicolae Doniţă privind zonele şi etajele de vegetaţie din România sunt publicate în 1963, sistemul de clasificare propus cu acest prilej fiind preluat apoi şi de alţi autori, în numeroase lucrări, inclusiv în clasificarea staţiunilor forestiere, în activitatea de amenajare a pădurilor. În deceniul 1980-1990, coordonează un colectiv larg de specialişti, din mai multe instituţii (ICAS, Universitatea Transilvania din Braşov, Institutul de Biologie al Academiei Române, ICPA), în cadrul unui proiect care a vizat încadrarea tipologică a pădurilor, pe baze ecosistemice. Au fost descrise în detaliu un număr de 152 tipuri de ecosisteme forestiere (Tipuri de ecosisteme forestiere din România, 1990). Ulterior, pe baza acestor cercetări, a fost elaborată baza de date geospaţială a pădurilor şi Harta digitală a pădurilor României (pe unităţi ecosistemice), o realizare majoră a cercetării ştiinţifice silvice din acest deceniu.

Ecologia forestiera a reprezentat o alta arie de interes inca de la inceputul carierei stiintifice. A elaborat primul tratat de ,,Ecologie Forestieră“ de la noi, ca prim autor (în colaborare cu alţi specialişti, 1978), iar în 1997, tratatul ,,Silvicultura pe baze ecosistemice“ (în colaborare cu alţi specialişti). Aceste lucrări au contribuit la educarea în spirit ecologic a silvicultorilor creând premise pentru înţelegerea complexităţii pădurii şi a ecologizării silviculturii.

Conservarea biodiversităţii şi arii protejate. A publicat lucrări ştiinţifice fundamentale cu privire la evaluarea şi conservarea diversităţii biologice a pădurilor (Probleme actuale ale conservării genofondului şi ecofondului, 1980; Ecological decline of spruce forest ecoszstems in the Carpathians, 1994; Some remarcks on scientific reserves and nature protection, 1994; Les forêts vierges de Roumanie, 2001; Conservarea pădurilor virgine, 2004; etc.). A elaborat şi publicat numeroase lucrări de educaţie ecologică, conştientizare publică, diseminare cu privire al diversitatea biologică a României, a pădurilor româneşti cu precădere, şi la conservarea acesteia.

A colaborat la elaborarea studiilor de fundamentare pentru constituirea reţelei naţionale de arii protejate (este vorba de primele 13 naţionale şi naturale declarate după 1990). Prin activitatea pe care a desfăşurat-o în acest domeniu, dl. Nicolae Doniţă a militat cu consecvenţă pentru o utilizare raţională a biodiversităţii, pentru crearea unei reţele naţionale funcţionale de arii protejate, susţinând că nu doar existenţa noastră depinde de pădure, ci şi că soarta pădurii depinde de atenţia pe care i-o acordăm.

În curând aici mai multe informații despre Prof. Dr. Nicolae Doniță și lucrările sale.

Cartografierea vegetaţiei este activitatea definitorie a omului de ştiinţă Nicolae Doniţă, considerat cel mai important şi prolific autor de hărţi ale vegetaţiei, cu precădere ale vegetaţiei forestiere, pe plan naţional, recunoscut şi apreciat şi pe plan european. Această activitate se întinde pe durata a peste 50 de ani. A elaborat, pe parcursul carierei, un număr de 15 hărţi cu conţinut geobotanic, fitocenologic, ecosistemic, arealistic.

Clasificarea tipologică a pădurilor şi fitocenologia sunt strâns legate de activitatea de cartografiere a vegetaţiei sunt şi cercetările privind zonarea şi regionarea vegetaţiei şi încadrarea tipologică a pădurilor. Primele cercetări desfăşurate de către Nicolae Doniţă privind zonele şi etajele de vegetaţie din România sunt publicate în 1963, sistemul de clasificare propus cu acest prilej fiind preluat apoi şi de alţi autori, în numeroase lucrări, inclusiv în clasificarea staţiunilor forestiere, în activitatea de amenajare a pădurilor. În deceniul 1980-1990, coordonează un colectiv larg de specialişti, din mai multe instituţii (ICAS, Universitatea Transilvania din Braşov, Institutul de Biologie al Academiei Române, ICPA), în cadrul unui proiect care a vizat încadrarea tipologică a pădurilor, pe baze ecosistemice. Au fost descrise în detaliu un număr de 152 tipuri de ecosisteme forestiere (Tipuri de ecosisteme forestiere din România, 1990). Ulterior, pe baza acestor cercetări, a fost elaborată baza de date geospaţială a pădurilor şi Harta digitală a pădurilor României (pe unităţi ecosistemice), o realizare majoră a cercetării ştiinţifice silvice din acest deceniu.

Ecologia forestiera a reprezentat o alta arie de interes inca de la inceputul carierei stiintifice. A elaborat primul tratat de ,,Ecologie Forestieră“ de la noi, ca prim autor (în colaborare cu alţi specialişti, 1978), iar în 1997, tratatul ,,Silvicultura pe baze ecosistemice“ (în colaborare cu alţi specialişti). Aceste lucrări au contribuit la educarea în spirit ecologic a silvicultorilor creând premise pentru înţelegerea complexităţii pădurii şi
a ecologizării silviculturii.

Conservarea biodiversităţii şi arii protejate. A publicat lucrări ştiinţifice fundamentale cu privire la evaluarea şi conservarea diversităţii biologice a pădurilor (Probleme actuale ale conservării genofondului şi ecofondului, 1980; Ecological decline of spruce forest ecoszstems in the Carpathians, 1994; Some remarcks on scientific reserves and nature protection, 1994; Les forêts vierges de Roumanie, 2001; Conservarea pădurilor virgine, 2004; etc.). A elaborat şi publicat numeroase lucrări de educaţie ecologică, conştientizare publică, diseminare cu privire al diversitatea biologică a României, a pădurilor româneşti cu precădere, şi la conservarea acesteia.
A colaborat la elaborarea studiilor de fundamentare pentru constituirea reţelei naţionale de arii protejate (este vorba de primele 13 naţionale şi naturale declarate după 1990). Prin activitatea pe care a desfăşurat-o în acest domeniu, dl. Nicolae Doniţă a militat cu consecvenţă pentru o utilizare raţională a biodiversităţii, pentru crearea unei reţele naţionale funcţionale de arii protejate, susţinând că nu doar existenţa noastră depinde de pădure, ci şi că soarta pădurii depinde de atenţia pe care i-o acordăm.

keyboard_arrow_up